SEVESO
Convenția Helsinki
SEVESO
Ce este Seveso?
Accidente majore în industria chimică au avut loc la nivel mondial:
Toate aceste accidente ne-au făcut conştienţi de pericolele lor şi la elaborarea directivelor Seveso s-a ţinut seama de ele.
Accidentul Seveso
Accidentul Seveso (Italia) s-a petrecut în 1976 la o uzină chimică pentru fabricarea de pesticide şi erbicide. Un nor dens de vapori care conţineau tetraclorodibenzoparadioxin (TCDD) a fost eliberat de la un reactor folosit pentru producerea de triclorofenol.
Cauze ––creşterea lentă a presiunii într-un reactor utilizat la producerea triclorfenolului a produs ruperea unei supape de siguranţă. Cunoscută sub numele de dioxină, otrăvitoare şi cancerigenă, aceasta a produs o reacţie exotermica necontrolată.
Bilanţul exact al accidentului va fi cunoscut şapte ani mai târziu, la deschiderea procesului liderilor responsabili din diferitele companii implicate. 193 de persoane sau 0,6% din locuitorii din zonă au suferit de cloracnee, mai ales copii. Nicio persoană nu a murit, dar unele au rămas cu sechele pe viaţă. Media de cancer şi de malformaţii congenitale nu a crescut în mod semnificativ. Cu toate acestea, ecologic, efectele dezastrului au fost enorme: faţă de cele 3.300 animale domestice moarte, aproape 70.000 de capete de bovine intoxicate au fost sacrificate. Datorită contaminării imediate a circa zece kilometri pătraţi de teren şi de vegetaţie, mai mult de 600 de persoane a trebuit să fie evacuate din casele lor şi peste 2.000 au fost tratate pentru intoxicaţie.
Directivele Seveso I şi II
În 1982 a fost adoptată Directiva Consiliului 82/501/CEE privind pericolele de accidente majore ale anumitor activităţi industriale – aşa numita Directiva Seveso. În urma unor accidente grave de la fabrica Union Carbide de la Bhopal – India, în 1984, în care o scurgere de 41 t izocianat de metil în atmosferă a provocat moartea a peste 3.500 de persoane, urmat în 1986 de un alt accident la depozitul Sandoz de la Basel, Elveţia, unde pentru stingerea incendiilor s-a utilizat apă contaminată cu mercur, pesticide organo–fosfate şi alte substanţe chimice periculoase care au cauzat poluare masivă a Rinului şi moartea a peste o jumătate de milion de peşti. Directiva Seveso a fost modificată de două ori, în 1987, prin Directiva 87/216/EEC din 19 martie 1987 (JO L 85 din 28 martie 1987) şi în 1988 de Directiva 88/610/CEE din 24 noiembrie 1988 (JO L 336 din 7 decembrie 1988). Ambele amendamente care vizează extinderea domeniului de aplicare al directivei, în special pentru a include depozitarea de substanţe periculoase.
La 9 decembrie 1996 a fost adoptată Directiva 96/82/CE – privind controlul pericolelor de accidente majore în care sunt implicate substanţe periculoase - Directiva Seveso II. Din 3 februarie 1999, prevederile directivei au devenit obligatorii pentru industrie, precum şi pentru autorităţile publice competente ale statelor membre UE, responsabile pentru punerea în aplicare a directivei.
Directiva Seveso II a înlocuit-o integral pe predecesoarea sa, Directiva 82/501/CEE. În Directiva Seveso II au fost făcute modificări importante şi introduse noi concepte. Acestea includ o revizuire şi o extindere a domeniului de aplicare, introducerea de noi cerinţe referitoare la sistemul de management al securităţii, planificarea la urgenţă şi planificarea utilizării terenurilor şi o consolidare a prevederilor privind inspecţiile efectuate la acest tip de amplasamente.
Având în vedere accidentele industriale ulterioare (Toulouse, Baia Mare şi Enschede) şi studiile privind produsele cancerigene şi substanţele periculoase pentru mediu, Directiva Seveso II 96/82/CE a fost extinsă prin Directiva 2003/105/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 decembrie 2003 de modificare a Directivei 96/82/CE.
Directiva Seveso III
Directiva 2012/18/UE (SEVESO III) a Parlamentului European și a Consiliului
Adoptată – 4 iulie 2012
Publicată – 24 iulie 2012
Intrată în vigoare – 13 august 2012
Transpunere naţională – 31 mai 2015
Transpunere Art. 30 (păcură) – 14 februarie 2014
Implementare – 1 iunie 2015
Ca urmare a adaptărilor continui a prevederilor referitoare la accidentele majore datorate substanţelor chimice periculoase, la 4 iulie a fost adoptată, noua Directivă 2012/18/EU de înlocuire a Directivei 96/82/CE – Seveso II.
Principalele modificări aduse de așa-numita Directivă Seveso III sunt:
Statele membre vor trebui să aplice aceste prevederi ale Directivei 2012/18/EU începând cu 1 iunie 2015, care este, de asemenea, data la care noua legislaţie privind clasificarea substanţelor chimice, devine pe deplin aplicabilă în Europa.
Informaţii suplimentare
GHS este un sistem al Organizaţiei Naţiunilor Unite destinat să identifice substanţele chimice periculoase şi să informeze utilizatorii despre aceste pericole prin intermediul unor simboluri şi fraze standard menţionate pe etichetele ambalajelor şi prin intermediul fişelor cu date de securitate (FDS).
Regulamentul CLP a intrat în vigoare la 20 ianuarie 2009 şi va înlocui treptat Directiva privind substanţele periculoase (67/548/CEE) şi Directiva privind preparatele periculoase (1999/45/CE). Ambele directive vor fi abrogate la 1 iunie 2015.
Directive
- Directiva 2012/18/UE privind controlul pericolelor de accidente majore care implică substanţe periculoase, de modificare și ulterior de abrogare a Directivei 96/80/CE a Consiliului (Directiva SEVESO III)
http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:L:2012:197:0001:0037:RO:PDF
http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:L:2012:197:0001:0037:EN:PDF
Convenția Helsinki
Scopul şi obiectivele Convenţiei:
Convenţia a fost creată pentru a proteja oamenii şi mediul de accidentele industriale prin prevenirea lor, prin reducerea frecvenţei şi gravităţii lor, precum şi prin micşorarea efectelor. De asemenea, promovează cooperarea internaţională activă între Părţile contractante, înainte, în timpul, precum şi după accidentul industrial.
Obiectivul Convenţiei este de a ajuta Părţile să prevină accidentele industriale care pot avea efecte transfrontiere, să fie pregatite pentru ele şi ştie cum să le facă faţă. De asemenea, Convenţia încurajează Părţile să se ajute reciproc în cazul unui asemenea accident, să coopereze în procesele de cercetare şi dezvoltare, să împartăşească informaţii şi să facă trensfer de tehnologie.
Organismele Convenţiei sunt:
Site-ul Convenţiei privind efectele transfrontiere ale accidentelor industriale este: http://www.unece.org/env/teia/welcome.htm