La nivelul Uniunii Europene emisiile de poluanți atmosferici proveniți de la arderea combustibililor în instalații cu o putere termică nominală egală sau mai mare de 1 MW și mai mică de 50 MW sunt reglementate prin Directiva (UE) 2015/2193 a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2015 privind limitarea emisiilor în atmosferă ale anumitor poluanți proveniți din instalațiile medii de ardere (Directiva MCP).
Instalațiile medii de ardere sunt echipamente tehnice utilizate la scară largă în scopul generării de energie electrică, încălzirii spațiilor de locuit, asigurării căldurii/aburului necesar în procesele industriale, etc, acestea fiind importante surse de emisii de dioxid de sulf (SO2), oxizi de azot (NOx) și pulberi.
Prevederile Directivei 2015/2193/UE acoperă golul de reglementare existent anterior la nivelul Uniunii Europene, între domeniul instalațiilor mari de ardere (Putere termică ≥ 50 MW) reglementate în temeiul prevederilor Directivei 2010/75/UE privind emisiile industriale, transpusă în legislația românească prin Legea nr. 278/2013 privind emisiile industriale, și domeniul instalațiilor mici de ardere (Putere termică < 1 MW) reglementate în temeiul prevederilor Directivei 2009/125/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 octombrie 2009 de instituire a unui cadru pentru stabilirea cerințelor în materie de proiectare ecologică aplicabile produselor cu impact energetic (Directivei Ecodesign) transpusă în legislația națională prin Hotărârea Guvernului nr. 55/2011.
Directiva 2015/2193/UE are la bază o propunere a Comisiei Europene care a făcut parte din pachetul de politici “Aer curat pentru Europa” adoptat la 18 decembrie 2013.
Directiva contribuie de asemenea la implementarea obligațiilor care decurg din prevederile Protocolului la Convenția asupra poluării atmosferice transfrontaliere pe distanțe lungi referitor la reducerea acidiferii, eutrofizării și nivelului de ozon troposferic (denumit Protocolul Gothenburg), la care România este Parte, în ceea ce privește îndeplinirea angajamentelor de reducere a emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot, amoniac, compuși organici volatili și particule fine în suspensie (PM 2,5), care trebuie respectate începând din anul 2020.
Prevederile Directivei (UE) 2015/2193 au fost transpuse în legislația națională prin Legea nr. 188/2018 privind limitarea emisiilor în aer a anumitor poluanţi proveniţi de la instalaţii medii de ardere, publicată în (Monitorul Oficial, Partea I, nr. 640 din 23 iulie 2018).
Legea cuprinde prevederi corespunzătoare directivei sus menționate în care sunt stabilite: domeniul de aplicare și derogările prevăzute, obligațiile de notificare / înregistrare /autorizare ale operatorilor care dețin instalații medii de ardere respectiv ale autorităților competente, dispozițiile privind valorile-limită ale emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot și pulberi aplicabile instalațiilor existente și instalațiilor noi, cerințe de monitorizare, dispoziții/obligații ale operatorilor care să asigure un mod eficace de punere în aplicare și executare a directivei, asigurarea dreptului de acces la informațiile privind instalațiile medii de ardere conform Directivei nr. 2003/4/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 28 ianuarie 2003 privind accesul publicului la informațiile despre mediu, transpusă prin Hotărârea Guvernului nr. 878/2005, precum și sancţiuni pentru încălcarea prevederilor acestei legi şi dispoziţii tranzitorii şi finale.
Prin prevederile legii sunt reglementate emisiile de dioxid de sulf (SO2), oxizi de azot (NOx) și pulberi în atmosferă, în scopul reducerii acestora și a riscului pe care le pot avea asupra sănătății umane și a mediului, fiind stabilite de asemenea și norme de monitorizare a emisiilor de monoxid de carbon (CO).
Valorile limită de emisie stabilite în lege sunt aplicabile începând cu 20.12.2018 pentru instalații noi și începând cu anul 2025 sau 2030 pentru instalații existente, în funcție de puterea termică a acestora.
Legea prevede de asemenea posibilitatea aplicării unor valori limită de emisii mai stricte decât cele prevăzute în directivă în zonele în care nu se respectă valorile limită privind calitatea aerului stabilite în Directiva nr. 2008/50/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 mai 2008 privind calitatea aerului înconjurător și un aer mai curat pentru Europa, transpusă prin Legea nr. 104/2011 privind calitatea aerului înconjurător, în condițiile în care acest lucru va duce la îmbunătățirea sesizabilă a calității aerului având în vedere cele mai bune tehnologii disponibile și a costurilor aferente.