Acasa » Domenii » Dezvoltare Durabilă » Scurt istoric al Dezvoltării Durabile

Scurt istoric al Dezvoltării Durabile

Back Dezvoltare Durabilă Concepte şi principii de Dezvoltare Durabilă Strategia Naţională a României 2013 – 2020 – 2030 Producţia şi Consumul Durabile Agenda Locală 21 Viziunea pentru Dezvoltare Durabilă Agenda evenimente Informaţii suplimentare

1972         Stockholm
Conferinţa Naţiunilor Unite

    113 naţiuni prezente îşi manifestă îngrijorarea cu privire la modul în care activitatea umană influenţează mediul. Sunt subliniate problemele poluării, distrugerii resurselor, deteriorării mediului, pericolul dispariţiilor unor specii şi nevoia de a creşte nivelul de trai al oamenilor şi se acceptă legătura indisolubilă între calitatea vieţii şi calitatea mediului pentru generaţiile actuale şi viitoare.

    http://www.unep.org/Documents.Multilingual/Default.asp?DocumentID=97

1983         Comisia Brundtland

    Naţiunile Unite înfiinţează Comisia mondială de mediu şi dezvoltare (World Commission on Environment and Development) având ca scop studierea dinamicii deteriorării mediului şi oferirea de soluţii cu privire la viabilitatea pe termen lung a societăţii umane. Această comisie a fost prezidată de Gro Harlem Brundtland, Primul Ministru al Norvegiei la acea dată.

    Comisia Brundtland a subliniat existenţa a două probleme majore:

  • dezvoltarea nu înseamnă doar profituri mai mari şi standarde mai înalte de trai pentru un mic procent din populaţie, ci creşterea nivelului de trai al tuturor;
  • dezvoltarea nu ar trebui să implice distrugerea sau folosirea nesăbuită a resurselor noastre naturale, nici poluarea mediului ambiant.

    Problema-cheie a dezvoltării durabile este opoziţia între nevoile de creştere ale populaţiei şi limitele impuse de resursele planetei precum şi degradarea continuă a mediului.

1987         Raportul Brundtland

    Comisia Brundtland a elaborat şi publicat documentul "Viitorul nostru comun" (Raportul Brundtland) prin care s-a formulat cadrul care avea să stea la baza Agendei 21, a principiilor Declaraţiei de la Rio.

1992         Conferinţa de la Rio
Conferinţa Naţiunilor Unite privind Mediul şi Dezvoltarea

    120 de şefi de stat participă şi sunt din nou aduse în centrul atenţiei problemele privind mediul şi dezvoltarea.

    Dezvoltarea durabilă reprezintă "o nouă cale de dezvoltare care să susţină progresul uman pentru întreaga planetă şi pentru un viitor îndelungat".

    Scopul declarat al Conferinţei a fost stabilirea unei noi strategii a dezvoltării economice, industriale şi sociale în lume, cuprinsă sub numele de dezvoltare durabilă – "sustainable development".

    http://www.un.org/geninfo/bp/enviro.html

    Naţiunile prezente au fost de acord asupra unui plan de dezvoltare durabilă numit Agenda 21 şi asupra a două seturi de principii: Declaraţia de la Rio cu privire la mediu şi dezvoltare şi Principiile pădurii.

    "Oamenii au dreptul la o viaţă sănătoasă şi productivă în armonie cu natura; naţiunile au dreptul suveran de a exploata resursele proprii, fără însă a cauza distrugeri ale mediului în afara graniţelor proprii." – Declaraţia de la Rio

2002         Johannesburg
Summitul Naţiunilor Unite privind Dezvoltarea Durabilă

    constată progresul făcut spre dezvoltarea durabilă şi se reafirmă angajamentul ţărilor participante.

    Principalele probleme discutate:

  • reducerea numărului celor care nu au acces la rezerve de apă potabilă, de la peste 1 miliard la 500 milioane până în anul 2015;
  • înjumătăţirea numărului celor ce nu au condiţii de salubritate corespunzătoare, la 1,2 miliarde;
  • creşterea folosirii surselor durabile de energie şi refacerea efectivelor de peşte secătuite.

Acţiuni întreprinse la nivelul Uniunii Europene

    1972 – Summit-ul de la Paris a evidenţiat necesitatea acordării unei atenţii deosebite protecţiei mediului în contextul expansiunii economice şi a îmbunatăţirii standardelor de viaţă.

    1987 – Actul Unic European reprezintă un punct de referinţă al politicii europene de mediu, fiind menţionată pentru prima dată în cadrul unui tratat al Comunităţii Europene.

    1993 – Tratatul de la Mastricht a conferit protecţiei mediului un statut complet în cadrul politicilor europene.

    1999 – Tratatul de la Amsterdam a consolidat baza legală a politicii vizând protecţia mediului precum şi promovarea dezvoltării durabile în cadrul Uniunii Europene.

    2000 – Şefii statelor membre UE reuniţi în şedinţa Consiliului European de la Lisabona s-au angajat sa creeze, până în anul 2010, "cea mai competitivă şi dinamică economie bazată pe cunoaştere din lume"

    2001 – Summit-ul de la Goetheborg unde a fost adoptată Strategia de Dezvoltare Durabilă a UE.

    2005 – Comisia a demarat un proces de reviziure a Strategiei de Dezvoltare Durabilă, proces care a cuprins mai multe etape:

  • în februarie 2005 Comisia a publicat o evaluare iniţială şi a trasat o serie de direcţii de urmat. Au fost evidenţiate anumite direcţii de dezvoltare non-durabilă care au avut efecte negative: schimbările climatice, ameninţări la adresa sănătăţii publice, creşterea sărăciei şi a excluziunii sociale, epuizarea resurselor naturale şi afectarea biodiversităţii;
  • în iunie 2005, şefii de stat şi de guverne din UE au adoptat o declaraţie privind liniile directoare ale dezvoltării durabile, care susţinea că Agenda reînnoită de la Lisabona este o componentă esenţială a obiectivului dezvoltării durabile.
    2006 (iunie) a fost adoptată Strategia de Dezvoltare Durabilă pentru o Uniune Europeană extinsă.

    2007 – Tratatul de la Lisabona cuprinde şi protocoale adiţionale privind schimbările climatice şi lupta împotriva încălzirii globale.
    Câteva prevederi ale Tratatului se referă la solidaritatea în probleme legate de furnizarea de energie şi a schimbărilor în domeniul politicii energetice europene.